Pandemia de COVID-19 continuă să forțeze mediul de afaceri să își ajusteze activitatea la noile realități. Pentru unii antreprenori, pe lângă conformarea la măsurile aspre coordonate la nivel global, această adaptare poate însemna mutarea afacerii în mediul online. Și e de înțeles – este ușor de utilizat, cheltuielile de întreținere devin mai mici cantitativ și oferă o mai mare vizibilitate. Însă acest fenomen poate crește riscul înșelăciunilor electronice, inclusiv a cybersquatting-ului. Prin urmare, ne-am propus să oferim o privire generală asupra acestei practici frauduloase de proprietate intelectuală și să venim cu careva recomandări în acest sens.

Conceptul de ”cybersquatting”

    Cybersquatting-ul reprezintă practica înregistrării și utilizării neautorizate a numelor de domeniu pe internet care sunt identice sau suficient de similare cu mărcile înregistrate pentru produse și/sau servicii, nume de afaceri sau chiar nume personale notorii. De regulă, utilizatorii urmăresc scopul de a obține profit prin vânzarea, închirierea sau cesionarea în alt mod a domeniului cumpărat, la un preț peste valoarea reală, către companiile/persoanele titulare sau către concurenții acestora.

În calitate de cybersquatters pot fi indivizi sau chiar persoane juridice care profită de pe urma numelui de domeniu al întreprinderilor comerciale cu nume sonore, însă care nu au încă un domeniu deschis sub denumirea produselor sau serviciilor acoperite de marcă.

Context legal

    La nivel național nu avem un act normativ care să reglementeze expres și care să ofere protecție drepturilor de proprietate intelectuală împotriva cybersquatting-ul (ca în legislația SUA, e.g., unde există Anticybersquatting Consumer Protection Act). Însă această stare de lucruri locală nu vorbește neapărat despre faptul că titularii de mărci nu se pot proteja de înregistrarea și/sau utilizarea abuzivă a numelor de domenii.

Spre exemplu, avem Legea nr. 38-XVI/2008 privind protecția mărcilor care spune că drepturile asupra mărcii sunt dobândite și protejate prin înregistrare. Anume înregistrarea mărcii conferă titularului dreptul exclusiv asupra acesteia. Ceea ce ne vorbește despre faptul că titularul mărcii este în drept să interzică terților să utilizeze în activitatea lor comercială, fără consimțământul său, utilizarea în rețeaua internet, inclusiv în calitate de nume de domeniu.

Complementar, Legea concurenței nr. 183/2012 interzice orice acțiuni sau fapte care sunt de natură să creeze, prin orice mijloc, o confuzie cu întreprinderea, produsele sau activitatea economică a unui concurent, realizate prin folosirea ilegală, integrală sau parțială a unei mărci sau denumiri de firmă, de natură să creeze o confuzie cu cele folosite în mod legal de către o altă întreprindere.

La fel, Legea nr. 105/2003 privind protecția consumatorilor prevede că o practică comercială este considerată ca fiind înșelătoare dacă, în contextul situației de fapt și ținând cont de toate caracteristicile și circumstanțele, această practică determină sau este susceptibilă să determine consumatorul mediu să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o și dacă această practică implică orice activitate comercială privind produsul, inclusiv publicitatea comparativă, creând o confuzie cu o altă marcă.

Pe de altă parte, Codul contravențional al Republicii Moldova nr. 218/2008 prevede că utilizarea fără consimțământul titularului a mărcii protejate sau a unui semn care, din cauza identității ori similitudinii cu marca înregistrată și a identității ori similitudinii produselor sau serviciilor acoperite de semn și de marcă, generează riscul de confuzie în percepția consumatorului, se sancționează contravențional.

Mai mult decât atât, dacă încălcarea dreptului asupra acestor obiecte de proprietate industrială constituie infracțiuni și cauzează daune în proporții mari, acțiunile pot fi sancționate penal, conform Codului penal al Republicii Moldova nr. 985/2002.

Conjunctură internațională

    Republica Moldova și-a creat o identitate proprie în spațiul de adresare internet în momentul în care a înregistrat la Autoritatea de atribuire a numerelor pe internet (IANA – Internet Assignmed Numbers Authority) domeniul de adresare de nivel înalt ”.md” – codul Republicii Moldova, atribuit de Corporația pentru alocarea de nume și numere de domenii pe internet (ICANN – Internet Corporation for Assigned Names and Numbers), în conformitate cu standardul internațional ISO-3166, pentru identificarea țării în rețeaua globală.

ICANN este organizația care răspunde de coordonarea întreținerii și a procedurilor legate de spațiile de nume și de numere în internet. Aceasta a adoptat recomandările Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (WIPO – World Intellectual Property Organization) și a implementat Politica de soluționare uniformă a litigiilor cu privire la numele de domenii (UDRP – Uniform Domain Name Dispute Resolution Policy), în vederea soluționării litigiilor rezultate din înregistrarea de domenii de prim nivel generic.

Î.S. ”MoldData” – care s-a reorganizat prin fuziune (absorbție) cu Instituția Publică ”Serviciul Tehnologia Informației și Securitate Cibernetică” – a fost desemnată Administrator al Registrului numelor de domeniu de nivel superior ”.md” (ccTLD.md), îndeplinind și funcția de Registrator național. Și, în calitate de Registrator național, instituția este obligată să respecte reglementările IANA/ICANN.

Depunerea unei cereri de înregistrare a numelui de domeniu (sau depunerea unei cereri de reînnoire, sau reînnoirea unei înregistrări) presupune în mod implicit angajamentul celui care solicită înregistrarea numelui de domeniu că nu va încălca și nici nu va aduce atingere drepturilor vreunui terț. Responsabilitatea de a stabili dacă înregistrarea aduce atingere drepturilor unei alte persoane (fizice sau juridice) îi revine solicitantului beneficiar (”registrantului”). La zi abordând, sunt peste 25 000 de nume de domenii în zona ”.md”.

Prin urmare, când se cere înregistrarea unui nume de domeniu, se proiectează în mod implicit că aceasta se face în scopuri bona fide. Registratorul nu este obligat și nici nu are pârghii de a verifica dreptul registrantului de a înregistra și utiliza un nume de domeniu. Ultimul poartă răspundere personală pentru eventuala încălcare a dreptului la marca comercială (trademark) și pentru situațiile de conflict ce pot degenera în rezultatul cybersquatting-ului.

Ce putem face?

    Registratorul național nu are autoritatea de a arbitra o eventuală dispută privind înregistrarea și utilizarea numelor de domenii ”.md”. Prin intermediul serviciului ”Whois”, acesta poate doar furniza anumite date despre domeniu și deținătorul lui. Așadar, dacă nu am acordat nicio licență sau alt drept de a folosi marca, putem încerca să cerem anularea sau transferarea numelui de domeniu – fie amiabil sau printr-o procedură alternativă, fie pe cale judiciară.

E bine să cunoaștem că suntem în drept să depunem la Consiliul Concurenței o plângere pentru presupusele acțiuni de concurență neloială (în felul ăsta se va iniția un raport de investigație). Pentru a fi abilitați să depunem o astfel de plângere privind presupusele acțiuni anticoncurențiale, trebuie să demonstrăm că comportamentul denunțat ne afectează interesele companiei noastre. La fel, trebuie să respectăm termenul de 6 luni de la data când am cunoscut sau ar fi trebuit să cunoaștem despre realizarea presupuselor acțiuni de concurență neloială (expirarea acestui termen constituie temei de refuz de a examina plângerea).

Ca acțiunile de concurență neloială să fie sancționabile, acestea trebuie să fie de natură să creeze o confuzie. Comiterea faptelor de concurență neloială asupra obiectelor de proprietate intelectuală precum marca înregistrată, poate fi sancționează de Consiliul Concurenței cu amendă în mărime de până la 0,5% din cifra totală de afaceri realizată de întreprinderea în cauză în anul anterior sancționării. Iar prejudiciul patrimonial produs ca rezultat al acțiunilor constatate drept concurență neloială este reparat, potrivit prevederilor din Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107/2002, de întreprinderea care l-a cauzat.

O altă alternativă este să depunem o cerere de soluționare a disputei cu privire la numele de domeniu la Centrul de arbitraj și mediere al OMPI, prin intermediul UDRP, sau la oricare alt prestator din rândul celor agreați de ICANN (pentru lista completă, a se vedea List of Approved Dispute Resolution Service Providers). Toate domeniile de nivel înalt aplică UDRP în vederea soluționării litigiilor, iar ccTLD.md nu este o excepție.

Vom avea șanse să obținem o decizie favorabilă într-o astfel de procedură administrativă – fie anularea, fie transferul – dacă vom demonstra întrunirea cumulativă a următoarele circumstanțe:

  • numele de domeniu în litigiu este identic sau similar și duce la confuzie cu marca noastră înregistrată;
  • registrantul (pârâtul) nu are drepturi sau interese legitime cu privire la numele de domeniu în litigiu;
  • înregistrarea numelui de domeniu a fost făcută și este utilizată cu rea-credință (practica demonstrează că este suficient să se dovedească realizarea cu rea-credință fie a înregistrării, fie a utilizării numelui de domeniu);

Dacă o acțiune în instanța de judecată este inițiată înainte sau în cursul inițierii unei proceduri UDRP, completul administrativ are libertatea de a decide dacă să suspende sau să înceteze procedura administrativă, sau să procedeze la pronunțarea unei hotărâri. Una peste alta, dacă inițiem o procedură legală, atunci suntem obligați să notificăm despre asta prestatorul (în speță, Centrul de arbitraj și mediere al OMPI) și completul administrativ.

În cazul în care un proces referitor la dreptul de folosință a unui domeniu este deja în curs într-o instanță de judecată, arbitraj sau altă instituție autorizată, numele de domeniu este blocat până la pronunțarea deciziei definitive de soluționare a litigiului.

Concluzie

    Cybersquatting-ul este o practică frauduloasă de proprietate intelectuală care crește în intensitate la nivel global de la an la an. Iar situația de răspândire a COVID-19 nu face decât s-o sporească (rămâne de văzut ulterior, printr-un studiu comparat, în ce proporții). Cert este că fenomenul înregistrării și/sau utilizării cu rea-credință a numelor de domeniu este greu de eradicat, în condițiile în care companiile sunt tot mai prezente în internet.

Trebuie de reținut faptul că titularii de mărci sunt în drept să interzică terților să folosească în activitatea lor comercială, fără consimțământul lor, utilizarea în rețeaua internet, a denumirii produselor sau serviciilor acoperite de marcă în calitate de nume de domeniu. Și deși pot fi luate măsuri legale atunci când sunt încălcate drepturile acestora prin cybersquatting, recomandarea noastră este să nu se neglijeze, în primul rând, înregistrarea în avans a numelor de domenii și utilizarea serviciilor de supraveghere a utilizării mărcii.

Încurajăm companiile să rămână atente la orice comportament fraudulos pe internet în privința activelor lor intelectuale, iar în caz de necesitate să consulte avocații în vederea prevenirii daunelor suplimentare.

Sursa: bizlaw.md